Ziua internaţională a jurnalistului sportiv este sărbătorită anual, la 2 iulie. Această dată a fost aleasă în anul 1994, de către Asociaţia Internaţională a Presei Sportive (AIPS), cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înfiinţare. 

Şedinţa constitutivă a Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive avut loc la Paris, la 2 iulie 1924 şi a reunit 80 de reprezentanţi din 18 state, printre care şi România, sub conducerea lui Henry Pate, reprezentant al guvernului Franţei, în calitate de Înalt Comisar pentru Educaţie Fizică şi Sport. Cu prilejul primei întâlniri,  jurnaliștii sportivi au elaborat statutul Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive. Conform acestuia, AIPS îşi propune “apărarea intereselor ziariştilor sportivi, strânsa colaborare pentru progres şi educaţie, îndeplinirea misiunii de fraternitate şi pace între oameni şi popoare.”

„Așa cum simt cei care urmăresc fenomenul sportiv și cei angrenați în fenomenul sportiv, mă refer la cei din presa sportivă, acest moment poate să reprezinte o zi de sărbătoare, pentru că întradevăr jurnalismul sportiv este ceva mai aparte. Programul unui jurnalist este altfel decât celelalte programe, pentru că se presupune că trebuie să fi prezent la antrenamente, se presupune că trebuie să încheie la ora 12,00 noaptea, atunci când se termină meciurile din cupele europene. Programul este pe departe de a fi unul fix, pentru că el este în funcție de programul de antrenamente ale sportivilor diferitelor secții, astfel încât cu adevărat se spune ca există o dinamică specială în ceea ce privește rolul și funcțiile unui jurnalist sportiv.” a spus Ovidiu Blag, cadrul didactic FSPAC.

Principiile jurnalismului sportiv sunt de fapt aceleași ca și ale jurnalismul în general: obiectivitate, imparțialitate, corectitudine, rapiditate. Doar ca materiale sportive au un stil aparte, un limbaj adecvat, dar aceasta nu înseamnă că trebuie scris doar pentru sportivii dintr-un anumit domeniu, ci trebuie sa fie scris pe întelesul și pentru interesul tuturor. Jurnalistul sportiv nu scrie pentru el sau redacție, ci se afla în slujba auditoriului, iar interesul său este ca acest auditoriu sa fie cât mai larg.

„Jurnalistul sportiv nu este altceva decât un jurnalist și el trebuie să își ghideze activitatea respectând aceleași reguli. O regulă de bază este să spui adevărul ori cât mai mult posibil din adevăr, de aceia este foarte important ca știrea să reflecte corectitudinea fenomenului sportiv, mai puțin partea „colorată”, iar pentru aceasta jurnalistul sportiv trebuie să fie bine documentat.”a precizat Ovidiu Blag, cadrul didactic FSPAC.

Jurnalismul sportiv nu se rezumă doar la relatări şi statistici competiţionale, ci poate contribui la asigurarea păcii şi bunei înţelegeri între naţiunile implicate în diverse întreceri. Sportul şi fairplay-ul sunt bune prilejuri de apropiere între oameni, iar un bun jurnalist sportiv ştie şi foloseşte acest lucru.

„Sportul apropie oamenii, sportivul este de foarte multe ori un model de urmat, de aceeia este foarte important să fie prezentat ca atare,  și în același timp, este foarte important ca însuși sportivul să înțeleagă că este un model de urmat de către mulți copii și atunci acesta trebuie să își cizeleze comportamentul propriu după măsura valorii pe care el o are și pe care o insuflă celor tineri care vor să crească având acest sportiv ca și reper.” a spus Ovidiu Blag.

Jurnalismul sportiv a cunoscut o ascensiune remarcabilă în mass-media începând cu anii ’50-’60 ai secolului trecut. De atunci, au apărut nenumărate publicaţii, posturi de radio şi televiziune dedicate exclusiv sportului.