Univesitatea Craiova – Steaua Bucuresti de-a lungul istoriei , ultimele victorii, au fost ale lui Săndoi! pe 12 octombrie 1999, Universitatea și Steaua au jucat în optimile Cupei României, la Pitești.Craiova a învins Steaua cu 1-0, marcând în repriza a doua Bărcăuan.
Universitatea – Steaua 3-0, 14 mai 1967, campionat
Ediția 1966-67 e crucială în viața Universității. În toamna lui 1966, Știința a trecut la noua ei denumire. șia fost campionatul în care Oblemenco a îmbrăcat tricoul Științei în Divizia A (ieșind golgheter). O bizarerie ca asta nu s-a mai pomenit: după 13 etape, cât a avut turul de campionat, Universitatea a fost pe primul loc. Lider de toamnă cu golaveraj negativ, 18-19! Avea 17 puncte, urmată de Dinamo și Farul, cu câte 17.
Craiova învinsese Steaua în ediția precedentă, 2-1, în retur. Acum, meciul de pe teren propriu cu echipa militară a fost tot în retur, în etapa 23 (din 26) pe Tineretului, stadion denumit pe atunci CSO. După 22 de etape, Craiova, antrenată de Robert Cosmoc, era pe locul 4, cu 25 de puncte, la egalitate cu Dinamo și Farul. Steaua avea 24. Despre meci vă spunem ce spune ziarul Înainte, prin cronicarul C. Gheorghe: „Cele trei goluri, unul mai frumos decât altul, au fost înscrise de… tunarii echipei (Silviu Stănescu și Oblemenco), așezați să joace unul lângă altul, așa cum evoluau pe vremea când erau juniori la Știința“. În minutul 18, Sfârlogea a centrat și Oblemenco a marcat cu un șut puternic la firul ierbii. Minutul 32: Adrian Popescu l-a învârtit pe Sătmăreanu și „Stănescu a înscris (nota bene!) cu piciorul drept“. Minutul 58: Sfârlogea a ajuns cu mingea de la o poartă la alta și a centrat la Stănescu. „Acesta, schimbând mingea de pe un picior pe altul, a șutat din apropiere pe lângă Suciu.“ De pe dreptul pe stângul a schimbat mingea, pesemne.
Victoria e foarte importantă pentru că, la a treia ediție jucată în prima divizie, Universitatea s-a clasat pe locul 3, în fața Stelei. A avut 30 de puncte, iar Steaua (locul 5) a avut 26. Campioană a fost Rapid, urmată de Dinamo. Iar Universitatea a încheiat cu golaveraj pozitiv: 38-32.
Steaua – Universitatea 2-6, 3 iunie 1973, campionat
Venea etapa cu numărul 25 din campionatul 1972-73 și părea că ăsta era ultimul hop serios în marșul Craiovei către primul titlu: meciul cu Steaua de la București. Pe „23 August“ s-a jucat, în nocturnă. Avându-l antrenor pe Constantin Cernăianu, Craiova a intrat cu Deselnicu, Strâmbeanu, Manta în poartă, juca și Sameș, stoperul care avea să plece la Steaua, care se fălea cu Tătaru, Liță Dumitru, Viorel Năstase, Lajos Sătmăreanu.
Doar 0-1 după prima repriză, prin golul iute înscris de Țarălungă. Marcu și Oblemenco au făcut 0-3 repejor după pauză. Deja marcase tot atacul Craiovei, dacă nu-l socotim atacant și pe Niță, un vârf mai retras. A fost 1-3, dar niciun motiv de îngrijorare pentru olteni: din nou Oblemenco, 1-4. Năuciți, steliștii au înscris și în poarta lor: 1-5. Un gol neimportant al Stelei, 2-5, și Marcu a făcut scorul final, 2-6. Cu această victorie, Universitatea părea de neclintit de pe primul loc: avea cu 4 puncte mai mult decât Dinamo (și cu 7 mai mult decât Steaua, dacă mai conta). Numai că a venit meciul cu Steagul Roșu, pe Central, chiar în următoarea etapă. Știți trista și incredibila poveste: Adamache în poarta stegarilor, 0-1… Ce n-ar fi dat arhiplinul stadion ca măcar unul dintre cele șase goluri din meciul trecut să nu-l fi dat Craiova, păstrându-l pentru meciul acesta… Uluitor, Craiova a ratat atunci titlul, după un retur în care mai câștigase un set în capitală, 6-4 cu Rapid.
Universitatea – Steaua 2-1, 3 iulie 1977, finala Cupei
Din 1964, de când a intrat în A, şi până la finele sezonului 1976-77, Universitatea n-a avut cu Steaua niciun meci care să decidă, dintre ele două, câştigătoarea unui trofeu. Cu Dinamo, da, în două ediţii îşi disputase titlul până în ultimul minut al campionatului, o dată ratându-l la golaveraj, a doua oară adjudecându-şi-l. În vara de care vorbeam, cea a lui 1977, Craiova a ajuns în finala Cupei cu Steaua. În campionat terminase pe locul 3, după Dinamo şi Steaua. Cu doi ani înainte mai jucase o finală de Cupă, prima din istoria ei, pierdută în faţa Rapidului, 2-1. Acum, iarăşi împotriva unei echipe din Bucureşti, iarăşi finală jucată-n deplasare. Pe Stadionul Republicii.
Vom arăta mai întâi unsprezecele folosit de Universitatea, ca să comentăm pe marginea lui. Boldici – Berneanu, Tilihoi, Ştefănescu, Purima – Donose, Beldeanu, Balaci – Crişan (Negrilă), Cîrţu, Marcu (Cămătaru). Trei titulari care debutaseră-n prima divizie în acea ediţie de campionat: Boldici, Tilihoi şi Cîrţu. A intrat la pauză Cămătaru, cu vechime mai mare, dar în vârstă de 19 ani. Mai erau pregătiţi să joace alţi proaspăt debutanţi în A: Lung, Ţicleanu, Irimescu, Geolgău.
De la începutul returului, din echipa Craiovei dispăruse uriaşul Nelu Oblemenco, îndepărtat de antrenorul Titi Teașcă. Sorin Cîrţu îi preluase numărul 9, pe atunci nu avea tot fotbalistul propriul său număr. Şi dacă Oblemenco a marcat în primele două meciuri ale Ştiinţei în Cupă, 1-0 cu Corvinul şi 3-0 cu Jiul, Cîrţu a făcut-o decisiv în ultimele două: 1-0 cu Rapid în semifinale şi în finală.
Să vedem şi echipa Stelei: Moraru – Anghelini, Sameş, Florin Marin, Vigu – Ion Ion, Dumitru (Aelenei), Iordănescu – Troi (Zahiu), Viorel Năstase, C. Zamfir. După câteva minute de joc, Steaua a avut un penalti. Vigu a nimerit bara transversală. O primă repriză alertă, echilibrată şi fără goluri. În minutul 50, Ilie Balaci, printr-o preluare în jumătatea proprie, a lăsat în urmă fundaşii centrali stelişti, s-a dus singur cu Moraru şi a marcat la colţul lung. După 15 minute, Cîrţu a stopat o minge respinsă în caeul advers, a făcut o piruetă prin care a pus toată apărarea stelistă plus portarul pe picior greşit şi a făcut 2-0, cu latul. A marcat apoi, la un corner, Florin Marin: 2-1. atât s-a terminat, chit că Universitatea a avut şi ea un penalti spre final. A bătut Ştefănescu, a apărat Moraru.
Steaua – Universitatea 0-1, 9 august 1980, campionat
Începutul ediției 1980-81. Craiova trebuia să-și onoreze calitatea de campioană. Cîștigase campionatul trecut bătându-se cu Steaua, chit că pierduse ambele meciuri în fața contracandidatei. Mai mult de atât, Steaua o eliminase și din Cupă, în semifinale, 2-1 la Pitești.
Din echipa pe care o folosise în finala cu Steaua din 1977, Știința îi pierduse doar pe Berneanu și Marcu. Îl adusese între timp pe Ungureanu, de la Electro, în rest lotul fiind neschimbat. În prima etapă, pe Central, 3-2 cu FC Argeș. Tot în prima etapă, SC Bacău – Steaua 0-4. Asemenea scoruri erau rarisime în deplasare. Steaua părea din nou un adversar de temut la titlu pentru Universitatea. Etapa a doua le-a pus față în față, în București. Universitatea și Steaua dădeau unsprezecele naționalei, cu o excepție: Munteanu II, fundașul stânga al Sportului. Ungureanu încă nu devenise internațional. Steaua îi avea pe Iordache, Sameș, Tudorel Stoica, Iordănescu, Marcel Răducanu, Craiova avea la lotul național aproape toaă echipa, mai puțin – deocamdată! – portarul. Silviu Lung a fost titular în meciul de pe Ghencea. În cel precedent, de la Craiova, fusese Boldici. A fost un meci vioi, pe muchie de cuțit, ambele combatante atacând frumos și periculos. Nu s-ar spune că antrenorul nelu Oblemenco a urmărit doar contraatacul. Dac-ar fi făcut asta, fundașii n-ar fi apărut în jumătatea adversă, așa cum a procedat Negoro prin minutul 70, când a trimis o pasă șutată în fața porții și Cami a pus latul: 0-1. Atât s-a terminat. Încă din etapa a doua, Știința a neutralizat o pretendentă la titlu. În afacerea asta s-a implicat, fără succes, Dinamo. În ediția 1980-81, Universitatea a câștigat al treilea campionat din istorie, la cea mai mare diferență față de locul doi, 3 puncte. Cu 2 puncte acordate la victorie.
Steaua – Universitatea 1-3, 20 noiembrie 1982, campionat
Ediția 1982-83 e cea mai importantă din istoria Universității, nu însă pe plan intern, chit că a luat Cupa României. A jucat semifinala cu Benfica… Pînă la semifinală, trecuse de Fiorentina și Shamrock Rovers. Avusese oameni la națională pentru meciul cu Suedia, de la București. Turul campionatului mergea spre sfârșit. După 15 etape, Craiova nu stătea grozav: tocmai făcuse 1-1 cu Dinamo, liderul, pe Central. Era la 4 puncte de Dinamo, pe locul 4. Și Steaua se afla în fața ei, la un punct. Etapa 16 programa meciul Steaua – Craiova, pe care clubul craiovean a vrut să-l amâne: la 24 noiembrie avea meci la Bordeaux, turul trei din Cupa UEFA, prima manșă. Clubul stelist nu a fost de acord. Pe vremea aia, o echipă europeană nu avea 25 de oameni în lot, ca-n ziua de azi. Craiova avea 16-17. Și meciul Steaua – U Craiova s-a jucat. Constantin Cernăianu antrena Steaua, Constantin Oțet Universitatea. Cândva, lucraseră împreună la Craiova.
Universitatea a avut doi titulari din apărare indisponibili: Tilihoi și Ungureanu. I-au înlocuit Ciupitu și Irimescu. Ilie Balaci a deschis scorul din lovitură liberă. Cămătaru, cu capul, din plonjon și din centrarea lui Irimescu,a făcut 2-0. Scorul primei reprize a fost 2-1, marcând și Balint. La începutul reprizei a doua, Geolgău, pe contraatac, l-a răpus și el pe portarul Nițu. Interesant e că, la 3-1, Tică Oțet a băgat în teren doi atacanți: Cârțu l-a schimbat pe Țicleanu și Crișan pe Beldeanu. A coborât Geolgău în linia de mijloc, dar linia ofensivă tot s-a mărit. De altfel, fundași experimentați nici nu mai avea Craiova în lot, oricum Irimescu era o improvizație.
Ultimele victorii, în Cupă și campionat, sunt ale lui Săndoi!
La 12 octombrie 1999, Universitatea și Steaua au jucat în optimile Cupei României, la Pitești. De 6 etape de campionat, antrenor al Craiovei era Emil Săndoi, în vârsă de 34 de ani. Îl înlocuise pe Marian Bondrea. Craiova a învins Steaua cu 1-0, marcând în repriza a doua Bărcăuan. În acel sezon a jucat finala Cupei, pierzând în fața lui Dinamo. După Steaua, a mai eliminat Petrolul și Rapid. Acest meci e ultimul jucat în Cupă între Universitatea și Steaua.
Ultima victorie în Liga I a Universității în fața Stelei datează de ceva vreme: 1 septembrie 2002. A fost în etapa a treia. Craiova obținuse până atunci două victorii, antrenată de Emil Săndoi. A câștigat cu 3-1. Marcatori: Marius Sava din penalti și Bobi Verdeș de două ori. Stadionul „Ion Oblemenco“ a fost plin până dincolo de refuz. Un spectator a căzut dintr-un pom și s-a accidentat grav.informeaza site-ul clubului oltean