În România se creează mari discrepanțe între “titulari” și “rezerve”

În România acești termeni sunt prea mult folosiți într-un sport colectiv unde, la fiecare meci pot fi înscriși pe foaie între 11 – 20 sportivi.  Sportul românesc abordează în mod diferit acest subiect față de cei din europa vestică. Din păcate, o parte din presa sportivă nu înțelege ori nu vrea să înțeleagă rolul “rezervei” făcând speculații la adresa lor.

Un exemplu fiind foarte des întâlnit: “Perioada în care a fost ţinut pe margine de fostul antrenor pare să-l fi afectat într-o oarecare măsură pe tânărul sportiv.” Din păcate aceste relatări fac mai mult rău decât bine. 

De-a lungul timpului, la cluburile românești dar și la loturile naționale, se creează mari diferențe  între “titulari” și “rezerve”, în timp ce, în europa vestică sportivii care sunt pe bancă au rolul lor și fac parte dintr-o schemă de joc, fiind introduși periodic în partidă, în orice moment.

Un prim exemplu îl avem la campioana europeană și mondială en-titre, Franța, echipă la care nu prea știi cine e titular și cine e rezervă.

Un alt exemplu îl avem la handbal:  Cel mai de succes club din Europa, echipa maghiară Gyor, are pe bancă jucătoare care pot evolua în orice moment aducând echipei un plus, chiar dacă este “rezervă”.

Fiecare sportiv are rolul lui, iar randamentul echipei rămâne unul  constant pe durata întregului meci, respectiv turneu ori campionat, pentru că timpii de joc se distribuie cu mai multă atenție, iar sportivii sunt incluși în strategia de joc. În acest mod jucătorii vor fi mai odihniți și mai puțin predispuși la accidentări.

Al doilea exemplu îl avem din volei, unde o parte din jucători au impresia că a fi în colțul rezervelor este o greșală. La volei, ca și în orice sport de echipă, jucătorii urmează tactica stabilită de antrenor, iar pe parcurs în mod evident strategia va avea îmbunătățiri. 

Ar trebui ca o parte din jucători, în mod special ce-i tineri să înțeleagă că au mereu ce învăța de la jucătorii mai experimentați. În campionatele românești, handbal ori volei, etc., demotivarea apare chiar la sportiv, gândirea fiind una greșită, din moment ce jucătorul ori jucătoarea se vede pe bancă, acuzând antrenorul că nu evoluează.

Sportul de echipă este practicat între două echipe opozante, unde jucătorii participă împreună pentru a atinge țelul sportului.

 

Sportul unește oamenii – Cadoria
Sportul înseamnă sanatate