Oina,un sport cu adanci radacini pe aceste meleaguri a aparut probabil,cu sute de ani in urma,fiind destule izvoare scrise care atesta acest lucru,fara a se putea insa stabili cu exactitate o data anume.Totusi izvoarele scrise atesta data cand acest sport,care se practica in diferite forme pe tot cuprinsul tarii,a inceput sa se practice intr-un mod unitar la nivel national.
Anul de referinta pentru aceasta schimbare este 1899,iar persoana de care este legat ecest eveniment este Spiru Haret –Ministrul Instructiunii Publice la acea data,cel care este considerat ,,parintele oinei moderne ”.
Spiru Haret considera că ”oina poate aduce o viaţă nouă în şcoala românească, fiind un admirabil mijloc de educaţie fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”.
În cursul lunii aprilie 1898, Spiru Haret a invitat la el acasă un număr de 7 profesori de gimnastică renumiţi (Gh. Moceanu, N. Velescu, N. Dumitrescu-Ţăranu, Filip Stănculescu, Spiridon Bădescu, Radu S. Corbu şi D. Ionescu) pentru o consfătuire necesară realizării unei propagande în vederea introducerii şi practicării jocurilor gimnastice în şcoli. După un schimb de vederi, îşi amintea Dimitrie Ionescu, Spiru Haret a concluzionat: ”Nu mai merge. Tineretul nostru şcolar de azi nu mai este acel tineret zglobiu, vioi şi rezistent de pe timpul când eram eu la liceu.
În şcolile noastre nu mai văd jucându-se barul, mingea bătută, ogoiul, mingea la zid şi îndeosebi unul din jocurile noastre originale cele mai frumoase pe care le-am jucat eu, anume oina. Aş dori ca dumneavoastră să începeţi o campanie în această direcţiune şi vă asigur de tot concursul meu. Aş dori să începeţi chiar acum să învăţaţi pe elevi să joace acest joc, care pune în mişcare tot corpul şi dezvoltă atât de mult îndemânarea, vederea, preciziunea ca şi iniţiativa proprie.”
Cu aceste cuvinte se adresa, în urmă cu mai bine de un secol, ministrul Spiru Haret, celor cu care a colaborat îndeaproape la valorizarea educaţiei şi cultivării fizice în învăţământul românesc, atrăgându-le atenţia asupra necesităţii de a redescoperi oina şi a o reaşeza între bunurile naţionale fundamentale care ne-au marcat identitatea, învăţându-ne să fim români
Pentru a-l generaliza şi populariza în şcolile din toată ţara, Spiru Haret publică, la 13 aprilie 1898, următoarea decizie,care a fost publicata in Monitorul Oficial ,document semnat de Majestatea Sa Carol I: Noi, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, având în vedere trebuinţa ce este de a se da în şcoală o mai mare dezvoltare exerciţiilor fizice fără care educaţiunea tinerimii nu poate să fie nici completă, nici armonică; având în vedere că pentru a se atinge acest scop, printre alte mijloace, unul din cele mai eficace este şi acela de a se cultiva jocurile care dezvoltă forţa, agilitatea, curajul şi iniţiativa individuală,
Decidem:
– Se instituie concursuri anuale de joc de oină pentru elevii şcoalelor primare şi secundare, şcoalelor normale şi seminariilor.
Aceste concursuri se vor ţine în fiecare an, în ziua de 10 mai, şi vor face parte din serbarea şcolară din acea zi, sau vor fi distincte de dânsa. Vor fi concursuri sau între diferite echipe luate din aceeaşi şcoală, sau între echipe luate din diferite şcoli ale aceluiaşi oraş, sau între echipe luate din şcoli din oraşe diferite. Premiul va consta dintr-un obiect de artă, pe care echipa învingătoare îl va păstra timp de un an, până la concursul următor.
Ulterior,printr-o alta decizie a fost stabilita ca data de desfasurarea a competitiei din 1899 ziua de 9 mai,deoarece era duminica,fiind aprobat si un regulament unic de joc.
La realizarea regulamentului de joc o contributie esentiala a avut profesorul Radu Corbu din Braila,cel care editeaza in anul 1898 un prim regulament al jocului de oina.
In anul următor, la 9 mai 1899, a avut loc, la Bucureşti, primul Concurs general de oină, la care au participat 18 licee din ţară. Juriul a proclamat învingători pe elevii liceului real „N. Bălcescu” din Brăila, care au câştigat „statueta sportivă”, un trofeu de bronz reprezentând un atlet în miniatură ce ţinea o faclie în mână.
Astazi,la 121 de ani de la acest eveniment ,oina da semne reale de dezvoltare dupa o perioada mai putin fasta,iar revigorarea ei a inceput de acolo de unde e normal si anume din mediul scolar.Multumim in acest sens Ministerului Educatiei Nationale care a mentinut in permanenta treaza flacara oinei in mediul scolar.
La ceas aniversar ,Federatia Romana de Oina multumeste tuturor celor care au contribuit (ca jucatori,antrenori,oficiali,sustinatori etc) la continuitatea sportului nostru national- oina,facand posibila o aniversare asa frumoasa ca aceasta de azi!
O mare parte din informatiile istorice prezentate mai sus au fost preluate din cartea ,,Fascinatia Oinei.Jocul romanilor de pretutindeni”,autor regretatul Nicolae Postolache.