Aurel Vernescu (23 ianuarie 1939 – 1 decembrie 2008). A început să practice kaiacul în 1952 la ”Tânărul Dinamovist”. Din 1953 până în 1960 și-a continuat activitatea la secția de kaiac-canoe a clubului Dinamo, iar între 1960-1962 la clubul Olimpia. În 1962 revine la Dinamo unde activează până în 1972 când se retrage din activitatea competițională, dedicându-se muncii de antrenor.
În cariera sa de sportiv a cucerit 42 de titluri de campion național.
Primul concurs internațional la care a participat a fost Regata de la Grunau, din 1956.
În cei 20 de ani dedicați sportului de performanță a participat la 4 ediții ale JO, 4 ediții ale CM și 5 ediții ale CE, cucerind 30 de medalii (13 de aur, 14 de argint și 3 de bronz). La acest bilanț remarcabil se adaugă și numeroasele medalii obținute la regatele internaționale.
Debutul olimpic în face la JO de la Roma (1960) unde se clasează pe locul VI în proba de ștafetă. La JO de la Tokyo (1964) își înscrie în palmares primele 2 medalii olimpice (bronz la K1 – 1.000 m și la K4 – 1.000 m). în 1968, la JO de la Mexico ocupă locul VI (K2 – 1.000 m), iar la JO de la Munchen (1972) – ultima competiție oficială la care a participat în calitate de concurent -, devine vicecampion olimpic în proba de K4 – 1.000 m.
La cele 4 ediții ale CM la care a concurat între 1963 și 1971 cucerește 11 medalii din care 4 de aur (în 1963 – proba de K1 – 500 m, fiind primul titlu de campion mondial pentru kaiacul românesc și la K1 – 4 x 500 m; în 1966 – proba de K1 – 500 m și K2 – 500 m), 6 medalii de argint (în 1963 – proba K – 1.000 m și K2 – 500 m; în 1966 – proba K2 – 1.000 m; în 1970 – proba K2 – 500 m și K1 – 4 x 500 m; în 1971 – proba K1 – 4 x 500 m) și o medalie de bronz (în 1966 – proba K1 – 4 x 500 m).
Participările la edițiile CE (1961-1969) se soldează cu obținerea a 16 medalii dintre care 9 de aur (în 1961 în proba de K1 – 500 m – primul titlu de campion european pentru kaiacul românesc) și 7 de argint.
Considerat cel mai valoros kaiacist român din toate timpurile, Aurel Vernescu a primul titlul de maestru al sportului (pe când avea 16 ani), maestru emerit al sportului și antrenor emerit în 1991, dar și alte distincții importante care încunuează cariera impresionantă pe care a avut-o.