Olga Orban (devenita Szabo dupa casatoria cu jucatorul de polo Alexandru Szabo) a inceput sa practice scrima, la arma floreta, la varsta de 14 ani, dupa ce profesoara sa de franceza, casatorita cu un antrenor de scrima, si-a dus elevii in vizita la sala de scrima. La inceput s-a pregatit cu maestrul Ludovic Ozoray la Clubul Progresul Cluj, la 18 ani castigand primul titlul national al Romaniei la categoria juniori, iar un an mai tarziu la seniori.
La prima sa prezenta la Jocurile Olimpice, la Melbourne, in 1956, a cucerit prima medalie olimpica din istoria scrimei romanesti, argint, la floreta individual. Aurul a fost castigat de britanica Gillian Sheen, o scrimera pe care Olga Orban o invinsese de doua ori in timpul competitiei. La urmatoarele doua editii ale JO, in 1968, in Mexico City, si in 1972, la Munchen, a obtinut medaliile de bronz la floreta echipe.
In 1961, alaturi de Maria Vicol, Ana Pascu si Ecaterina Orban, a obtinut bronzul la floreta echipe, prima medalie mondiala din istoria scrimei romanesti.
In 1962 a cucerit titlul de campioana mondiala la individual.
La CM din 1965, a obtinut doua medalii de argint, atat la individual cat si cu echipa, iar in 1969, a cucerit titlul mondial cu echipa de floreta a Romaniei.
Dupa ce s-a retras din activitatea competitionala, a devenit antrenoare la CSA Steaua. In anul 1990 a plecat in Ungaria cu sotul ei, Alexandru Szabo si a lucrat clubul Honved din Budapesta.
A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului. sursa Cosr
Palmares olimpic
| Jocuri olimpice | Proba | Loc |
|---|---|---|
| Munchen 1972 | floreta echipe | 3 |
| Mexico City 1968 | floreta echipe | 3 |
| Tokyo 1964 | floreta echipe | 5 |
| Melbourne 1956 | floreta individual | 2 |